urmarire generala

din motive necunoscute, postarea intitulata extravagant "i" a disparut. pentru mine este un mister toata aceasta activitate a lucrurilor mele, care se pare ca dispar sau se muta singure dintr-un loc in altul. viitorul imi zambeste sumbru. am vazut in carti, cafea si palma, niste "d'aia mici si -verzi- de respirau greu", cum o sa vina sa ma rapeasca. o sa revin in curand (sper) cu un alt post intitulat "i" care nu va avea nicio legatura cu precedentul. pentru ca nu-mi aduc aminte sub nicio forma cat, unde si in ce fel am batut campii si acolo.

concluzie: cu mine orice e posibil.

j.

I. sta in coltul plin de praf si inspira adanc mirosul de putrefactie al propriului eu. o vad dezgustata si in acelasi timp extaziata de faptul ca nu ma aflu in locui ei, cum soarbe o gura din berea rece de langa masa. stiu si stie ca traieste aceeasi minciuna de ani de zile, dar isi spune singura ca este diferita, cand ea si-a pierdut de mult identitatea.

[asa ca stateam si eu si ma gandeam. cum e sa nu mai fii tu? si cand se intampla acest lucru? care sunt limitele si conditiile cand un om nu mai e acel om?]

II. am intrebat-o, nestiind daca vreau adevarul sau daca minciuna mi-ar fi placut mai mult. mi-a raspuns aceeasi faptura, pe care o vad acum cu ochii inlacrimati de prea mult sange varsat din mii de motive ce nu merita mentionate, sunt copilaresti si numai de ea intelese. s-a uitat la mine cu o inocenta desavarsita prin falsitatea ei si imi zice din varful buzelor incretite de timp si durerea anilor trecuti in viteza pe langa ea: "nu stiu". ura ia imediat locul dezgustului si ma reped spre ea cu gandul sa-i curm viata, si asta nu pentru ca as fi vrut sa o scutesc pe ea de suferinta, ci pe mine de tortura. ma opresc atunci cand ii simt respiratia aproape de fata mea, ii pun cutitul pe obraz si ii strig in fata ca e o mincinoasa.

[ajunsesem deja in punctul in care rabdarea nu mai exista nici practic, nici teoretic. imi era frica sa nu-mi pierd si gandirea, pentru ca nu stiu ce as fi putut face.]

III. indrazneste sa-mi rada in fata asa ca o pocnesc ca sa-i inchid gura. nu o mai aud scotand sunete dar zambetul acela de femeie parsiva ii ramane pe fata. un pic mai devreme imi jura fidelitate eterna, iar eu in prostia mea de copil am crezut-o. ii crestez un tatuaj pe fata cu acelasi cutit cu care mai devreme i-am taiat o felie de paine, ca sa o hranesc.

[cine e ipocrita? eu sau ea?]

IV. -raspunde-mi, nenorocito! mi-ai promis! vreau adevarul!
-ti-as raspunde daca as stii ca poti face fata. esti doar o copila. vreau doar sa-ti spun ca, mai devreme sau mai tarziu toti ne pierdem identitatea. e greu de inteles si practic imposibil de oprit. e in natura omului sa nu mai fie ca la inceput.
-de ce? spune-mi, poate pot sa opresc asta!!!
-copila naiva...
-nu mai rade.
-foarte bine. vrei sa stii? e vorba de timp. timpul te face sa te pierzi printre culori si spatiu, printre unic si mort. poti oprii timpul?

[am cazut langa ea. ma uit in gol si o aud cum rade din nou. o imagine din copilarie imi invadeaza mintea si ii asociezi imediat necunoscutei de langa mine un element familiar. Cruella de Vil]

V. am urmarit cum trupul stafidit se descompune langa mine, lipsit de suflare, de culoare. speram sa minta si sa aflu adevarul. nu-mi doream altceva decat mai mult timp.

[am ajuns in punctul in care nu stiu cine pe cine compatimeste. am ajuns sa fiu eu in locul ei. iti vreau ajutorul. fiinta deplorabila, te vreau cu disperare inapoi.]

h. (speri? in 1, 2, 3 pasi)

I. idei vin si pleaca din minte. fete iti zambesc sau iti spun cat te urasc doar cu o singura privire. iar tu, in singurateatea si disperarea ta, ii crezi. si crezi intr-un "mai bine". se zice ca speranta moare ultima, intrebarea fiind, ce e dupa speranta? sunt de parere ca atunci cand iti doresti ceva atat de mult nu trebuie sa iti faci prea multe iluzii, ca sa nu-ti fie spulberate apoi si sa-ti privesti lumea cum se prabuseste, tu stand lesinat, neputincios si murdar pe covor. dar in conceptia ta distorsionata despre viata si cum aceasta ar trebui sa curga, speri ca daca iti doresti cu adevarat, acel lucru se indeplineste si astfel lumea din jurului tau continua sa roiasca, ca in acceasi zi de ieri pe care o cauti. e tot ceea ce eviti cu nerabdare, asteptand viitorul, traind trecutul si urandu-ti prezentul. nici tu nu-ti intelegi gandurile, care zboara in mii de parti in aceeasi fractiune de secunda. o fractiune se secunda care ti ar salva viata daca stai sa te gandesti. momentul dintre real si banal.

II. am observat cat de mult iti place sa negi. daca ai fii un cuvant acela ar fi un clar si raspicat "NU". nu vrei sa incerci, nu vrei sa vezi mai departe, nu vrei sa treci peste, nu vrei sa te lasi sau sa le iei, sa le tai sau sa le inghiti, sa le iubesti sau sa le ignori. esti un nehotarat in adancul sufletului. si stii asta, dar cum si de ce sa te schimbi? pentru cine sau ce? pentru tine? NU! de ce atata deranj si atata vointa, cand oricum nu te afecteaza pe tine cu nimic... nu intotdeauna. nu-ti vrei raul dar nici binele. e doar dorinta permanenta de altceva, altundeva, altcumva, altcineva. o rotatie continua a pamantului, in celalalt sens, ca sa poti da timpul inapoi si sa modifici trecutul, pentru ca ce traiesti acum nu-ti place si ce vine nu-i ceea ce ti-ai dorit.

III. ar mai fii si-un trei, dar nu ne mai iubim, deci ce conteaza....

g.

petreceri, tigari si bautura. nimeni nu e diferit. nimeni nu e altfel. nici el. nici cel ce este vazut cu ochi de ceara de cei din jur. nici el, cel ce intotdeauna a stiut. nici atunci cand s-au intalnit nu a murmurat decat doua cuvinte fara sens sau directie, fara noima sau prea mult inteles. nu... de ce si-ar calca pe marele-i orgoliu, cand stie ca oricum tacerea noptii vii o va face iar a lui, fara rusine, fara ganduri, fara cuvinte? dar poate... nu! nu! nu! nu ar face una ca asta... nu-i asa? nu ar indrazni... nu ar fi atat de perfida incat sa se gandeasca ca ar putea sa fie a altuia in afara de el... nu este asa? este doar o copilita fara ganduri sau minciuni, fara viata sau moarte. fara el e doar... ea. aceea. nu. refuza sa se mai gandeasca vreo clipa la aceste lucruri lipsite de sens. e doar a lui. a facut-o a lui si nu poate fi a altcuiva.
-buna-i berea...

iarta ma

iarta ma ca nu am stiu ce am pana cand nu am pierdut. iarta ma ca am plecat fara sa ti sarut mana ce si a rupt pielea pentru mine. iarta ma pentru toate lucrurile urate pe care le am zis si pentru toate cele frumoase pe care le am tinut pentru mine. iarta ma ca am fost cum am fost si ca nu am incercat mai tare sa fiu asa cum eram inainte de inceput. iarta ma ca nu i am facut curat lui fifisor. iarta ma ca nu am udat florile si ca nu am spalat vasele. iarta ma ca am fumat prea multe tigari si ca veneam acasa tarziu. iarta ma pentru singuratatea cu care te am lasat in urma si pentru ca incerc sa vad inainte... fara tine. iarta ma mami te rog. iarta ma. te iubesc. te iubesc enorm pentru ca esti mama mea si vreau sa stie toata lumea lucrul asta. pentru ca eu am o mama minunata. care a facut atatea pentru mine. care m a iubit atunci cand eu am negat ca o iubesc. care m a ingrijit atunci cand am racit, desi imi spusese sa mananc mai putina inghetata. iti multumesc ca ai fost acolo langa mine mai ales atunci cand nu am avut nevoie, pentru ca asa mi ai oferit acea siguranta ca te pot cauta oricand. chiar daca eu plec de langa tine. iarta ma ca nu am vazut asta mai devreme. iarta ma mami. pentru tot ce ti am gresit.

rateuri

1."Larisa, iar razi prin tot barul?"

2. "... talibanezii..."

3. "-Alo? Basted? Am vorbit cu Grasu mai devreme si suna ocupat. Da-mi si mie numarul lui."

4. "-Larisa, incantata!
-E a treia oara cand facem cunostinta...
-A da? Scuza-ma. Da' cum te cheama?"

5. eu:"AaAAAaaaAaAaaaAaaaaaa!!! Gandac, gandac!!! DA-L JOS DE PE MINE!!! AJUTOOOOOOOOOR!!"
florin:"nu e gandac. ai scrumat mai devreme pe tine"

6. "...eu fiind femeia snur... fara tate fara cur..."

f.

-Te comporti de parca as fi singur in relatia asta! Sau de parca nu ar exista niciuna!
-Care relatie?
-Esti idioata?
-E o intrebare retorica?
-Putem avea si noi o discutie normala? Macar o data?
-Este absolut necesar?
-De ce faci asta?
-Imi place...
-Mai bine pleaca.
-Nu, nu mi-am terminat bautura.
-Explica-mi, te rog, ce-i cu atitudinea...
-Care atitudine?
-ASTA!
-Hai fii serios. N-am nimic. Doar ca nu te mai iubesc.


P.S.: Nici nu stiu daca te-am iubit vreodata.

e.

Privirea perversa ii se asorteaza cu zambetul indecent. E o curva, stii foarte bine ca e o curva, dar nu te poti abtine nu-i asa?
-Te rog sa nu ma mai privesti.
-De ce?
-Pentru ca am impresia ca te uiti in mine. Ca imi cercetezi figura si incerci sa ma dezbraci de fiecare secret murdar pe care il ascund pana si de mine. Ma faci sa ma simt vulnerabila, expusa, goala.
-Sa inteleg ca asta ar fi o problema?
-Una dintre ele, da.
-Si cealalta?
-Ma intrebam daca vrei sa iesi maine cu mine la o cafea...

Posteaza cu placere acelasi zambet de mai devreme. Da usor din cap si raspunde cu un ton simpatic si usor amuzat:
-Nu!

d.

Se privea cu ura in oglinda sparta de amintiri dureroase si minciuni. Era pustiita de orice urma omeneasca. Nu putei citi pe chipul ei, odata rumen, decat repulsie fata de monstrul had ce ii se dezvelea in fata ochilor albastrii. Se gandea, in acea neputinta fata de schimbarea ce timpul o poarta ca amprenta, aproape mortala uneori, cum ar putea cineva iubi o astfel de creatura hidoasa, inveninata de sufletul rece a celor din jur? O lacrima ii se scurse pe obraz. Ar fi vrut sa o steaga repede, din orgoliul ei nemarginit, dar stia ca nu ar face altceva decat sa incerce sa se minta pe sine insasi, iar acest lucru nu ar fi dus la nimic. O alta lacrima... In curand tot acel machiaj hollywood-ian pe care-l purta sa-si ascunda imperfectiunile pierii si o dezvalui pe ea, cea murdara, lipsita de speranta unei zile de maine. Isi pleca usor capul lasandu-si parul brunet si lung sa isi urmeze cursul firesc, de pe umeri pe sanii abia inmuguriti, asteptand, intocmai nerabdarii unui condamnat la moarte, ca securea sa cada si sa-i desprinda capul de gat si viata de chin. Un brat ii cuprinse talia de viespe si o stranse tare la piept. Aluneca moarta pe podea eliberandu-se din stransoarea barbatului pe care il iubea si ramase acolo, fara sa se miste.
-Imi place sa te vad plangand.

c.

-Ce vrei de la mine?
-Nimic. Tu ce vrei de la mine?
-Taci!
Se aude cu ecou un geamat de placere perversa, suprapus cu iubirea pura ce o aveau unul pentru celalalt. Ii simtea respiratia grea pe gat. Nu vroia acest lucru, dar nici nu putea sa se impotriveasca dorintei, pasiunii si chipului lui. Era oripilata de gandul ca ar putea sa-i daruiasca lui primul sarut, prima iubire, prima noapte desi nu-si imagina pe altcineva in locul lui, in locul acestui strain care-i mangaia simtirile. Isi ridica piciorul si il leaga in jurul lui ca o vipera gata sa-si atace prada. Purta acea rochie scurta si neagra ce ii arata corpul pe de-a-ntregul, facand-o sa para o doamana din acea societate inalta si in acelasi timp, o prostitutata de lux gata sa fie sedusa de cel mai murdar gand pe care strainul i-l putea oferii.
-Hai sa plecam. Ne poate vedea oricine aici.


Isi infigea coltii in pielea lui transpirata si zgaria orice urma de puritate din ea. Doar o singura privire…

Statea si ii admira imperfectiunile. Era invelita in cearceaful imputit de sex, tutun, bautura si regrete. Isi aprinde tacticoasa o tigara si isi jura ca acest lucru nu se va mai intampla, in timp ce isi aranja parul ce fusese odata coafat. Il saruta usor pe umarul insangerat, se imbraca si paraseste incaperea, dar nu inainte sa-i mai arunce inca o data acea privire perversa ce ii starnise pe amandoi.

Pe masa din bucatarie zacea o tigara, o cana cu cafea fierbinte si un bilet pe care scria cu litere cenusii un vag “Stii unde ma gasesti”.

b.

-Inceteaza!
-Dar ce fac?!
-Ma iubesti.
-Cine te-a mintit?
Isi zambeau parsiv unul celuilalt incercand sa desluseasca ce vroiau sa-si spuna cu acele priviri intense si de scurta durata. Nu se puteau privii in ochi pentru prea mult timp de teama acelei dorinte atroce de a se saruta. Atingeri perverse scoteau scantei luminand astfel intreaga incapere facand-o sa se simta ca o oarecare prostituata.
-Termina ceaiul. Trebuie sa plecam.
-Eu raman. Astept pe cineva.
-Ea?
-Da.
-Esti un nenorocit.
-De ce? Pentru ca-mi face placere sa te ranesc?
-Pentru ca exista atata repulsie fata de mine in dragostea ce mi-o oferi.
-Nu ziceai ca pleci?
Se ridica de pe scaun in ritm de tango descoperindu-si usor umarul pictat in culori de alb si negru. Rochia aceea alba ii dezvelea si ultimul secret murdar, dar acesta este lucrul ce te atragea si in acelasi timp te facea sa te simti murdar de ganduri necurate si pasiuni intense.
-Si eu te iubesc...
-Multumesc!

a.

nu este inca noul inceput pe care il vroiam. mai avem de asteptat. trebuie sa ti spun ca degeaba iti freci ochii in oglinda si te tavalesti pe jos de nervi urland in stanga si in dreapta ca viata nu este justa. nu vei schimba nimic cu asta. trebuie sa te conformezi si sa mergi mai departe, ca toti ceilalti. nu esti cu nimic mai speciala, nu ai nimic din ceea ce altii nu au. ah. ba da. temperamentul tau. nu poti purta o discutie logica si normala. te deranjeaza ca ti aduc argumente pe care nu le poti combate? te deranjeaza ca am dreptate acum? si ca am avut si data trecuta? urla fetita. urla. o sa vezi tu mai incolo...