b.

-Inceteaza!
-Dar ce fac?!
-Ma iubesti.
-Cine te-a mintit?
Isi zambeau parsiv unul celuilalt incercand sa desluseasca ce vroiau sa-si spuna cu acele priviri intense si de scurta durata. Nu se puteau privii in ochi pentru prea mult timp de teama acelei dorinte atroce de a se saruta. Atingeri perverse scoteau scantei luminand astfel intreaga incapere facand-o sa se simta ca o oarecare prostituata.
-Termina ceaiul. Trebuie sa plecam.
-Eu raman. Astept pe cineva.
-Ea?
-Da.
-Esti un nenorocit.
-De ce? Pentru ca-mi face placere sa te ranesc?
-Pentru ca exista atata repulsie fata de mine in dragostea ce mi-o oferi.
-Nu ziceai ca pleci?
Se ridica de pe scaun in ritm de tango descoperindu-si usor umarul pictat in culori de alb si negru. Rochia aceea alba ii dezvelea si ultimul secret murdar, dar acesta este lucrul ce te atragea si in acelasi timp te facea sa te simti murdar de ganduri necurate si pasiuni intense.
-Si eu te iubesc...
-Multumesc!