marți, 15 septembrie 2009

h. (speri? in 1, 2, 3 pasi)

I. idei vin si pleaca din minte. fete iti zambesc sau iti spun cat te urasc doar cu o singura privire. iar tu, in singurateatea si disperarea ta, ii crezi. si crezi intr-un "mai bine". se zice ca speranta moare ultima, intrebarea fiind, ce e dupa speranta? sunt de parere ca atunci cand iti doresti ceva atat de mult nu trebuie sa iti faci prea multe iluzii, ca sa nu-ti fie spulberate apoi si sa-ti privesti lumea cum se prabuseste, tu stand lesinat, neputincios si murdar pe covor. dar in conceptia ta distorsionata despre viata si cum aceasta ar trebui sa curga, speri ca daca iti doresti cu adevarat, acel lucru se indeplineste si astfel lumea din jurului tau continua sa roiasca, ca in acceasi zi de ieri pe care o cauti. e tot ceea ce eviti cu nerabdare, asteptand viitorul, traind trecutul si urandu-ti prezentul. nici tu nu-ti intelegi gandurile, care zboara in mii de parti in aceeasi fractiune de secunda. o fractiune se secunda care ti ar salva viata daca stai sa te gandesti. momentul dintre real si banal.
II. am observat cat de mult iti place sa negi. daca ai fii un cuvant acela ar fi un clar si raspicat "NU". nu vrei sa incerci, nu vrei sa vezi mai departe, nu vrei sa treci peste, nu vrei sa te lasi sau sa le iei, sa le tai sau sa le inghiti, sa le iubesti sau sa le ignori. esti un nehotarat in adancul sufletului. si stii asta, dar cum si de ce sa te schimbi? pentru cine sau ce? pentru tine? NU! de ce atata deranj si atata vointa, cand oricum nu te afecteaza pe tine cu nimic... nu intotdeauna. nu-ti vrei raul dar nici binele. e doar dorinta permanenta de altceva, altundeva, altcumva, altcineva. o rotatie continua a pamantului, in celalalt sens, ca sa poti da timpul inapoi si sa modifici trecutul, pentru ca ce traiesti acum nu-ti place si ce vine nu-i ceea ce ti-ai dorit.
III. ar mai fii si-un trei, dar nu ne mai iubim, deci ce conteaza....

Un comentariu: