tu ce ai nevoie?

am ajuns o frustrata, dupa 20 de ani de neimpliniri, neajunsuri si nemultumiri. am ajuns sa mi reprosez mie tot ceea ce mi as fi dorit candva desi, majoritatea lucrurilor nu au tinut vreodata de vointa mea de a lupta sau de puterea de a ma opune unor mori de vant stricate. degeaba mi pun in fiecare zi un costum de don quijote si ma prefac a fi breaza, ca la sfarsitul serii, dragii mei, sunt acelasi personaj tragic care si plange nervii intr o perna de burete importata din marile state. doar avem un statut. nu se mai poate sa radem in coltul blocului la o samantza, pentru ca avem un statut. nu se mai poate sa umblam cu x si cu y... pentru ca avem un statut. dar ne e dor de asta. si ne frustram. iar daca nu avem un "statut" e umilitor cand ii privim pe restul in ochi si tanjim cu disperare dupa viata lor buna. asa ca ne frustram. suntem toti niste frustrati, mai mult sau mai putin. altii cu aspiratii de viitor stralucit, cand unii nu vad decat umbra in jurul lor. si asa am ajuns si eu frustrata. dar nu stiu unde ma incadrez, pentru ca mie, cel putin, nu mi mai convine nici cu statut, nici fara. prefer sa mi rod unghiile si sa fumez tigara de la tigara pentru ca vreau aia, si aia, si alalta, si ma doare n bila pixului ca x are aia, si aia, si alalta. tot ce pot sa sper este ca o sa fie si randul meu sa am parte de tot ce mi doresc. si cand spun asta, rog cititorii, daca mai e vreunul, sa nu se duca cu gandul doar la lucrurile materiale.                                                           si un rasarit impartit pe din doua cu cineva care ar merita si tot mi ar fi mai bine ca acum. iar in final, decid, ca printre toate neajunsurile am adunat incet incet prea multa singuratate. parca as vrea si eu un sancho al meu, care sa mi stea alaturi, oricat de nebuna as fi.

dinner time

<< -Si atunci i am spus: "Mai baiatule, noi doi nu putem fi prieteni, pentru ca de doua luni de zile eu imi doresc ca tu sa mori, sa te tarasti ca un vierme, sa suferi!"...

-M., cum ai putut? Ai zis ca l iubeai.

-Inca il iubesc.>>

nu am inteles mult timp despre ce dracu' imi vorbea M. atunci. am crezut ca e nebuna. nu intelegeam cum sa iubesti pe cineva si, uitandu te in ochii lui, sa ii spui ca il doresti pe un platou de argint, impaiat si cu un mar in gura. eventual servit la rece, alaturi de un chateau lafitte si o portie sanatoasa de creme brulee. asta ca sa ti taie greata. cel putin eu asta imi doresc acum...

dar nu prea stiu sa gatesc. imi caut un bucatar excelent, eventual italian, un fel de 6-pack cu fata lui johnny depp care sa mi umple casa de mirosul carnii tale perpelite bine la gratar sau prajit in bere. iar apoi sa ma futa pe masa pe care tu ai stat mai devreme, din care m am infruptat cu ura. ti as pastra ochii intr un borcan, sa vezi de fiecare data cum altul ma ridica in al 9lea cer, tu nefiind in stare sa faci asta vreodata.

si parca acum M. nu mai e chiar atat de nebuna. parca mai nebuna's eu, ca astept dupa un porc la tava, sa se coaca, sa fie numai bun de servit la cinele romantice de sf. valentin. :) si da, imi este dor de tine. si da, inca te iubesc... dar imi doresc ca tu sa mori, sa te tarasti ca un vierme, sa suferi!