tu ce ai nevoie?

am ajuns o frustrata, dupa 20 de ani de neimpliniri, neajunsuri si nemultumiri. am ajuns sa mi reprosez mie tot ceea ce mi as fi dorit candva desi, majoritatea lucrurilor nu au tinut vreodata de vointa mea de a lupta sau de puterea de a ma opune unor mori de vant stricate. degeaba mi pun in fiecare zi un costum de don quijote si ma prefac a fi breaza, ca la sfarsitul serii, dragii mei, sunt acelasi personaj tragic care si plange nervii intr o perna de burete importata din marile state. doar avem un statut. nu se mai poate sa radem in coltul blocului la o samantza, pentru ca avem un statut. nu se mai poate sa umblam cu x si cu y... pentru ca avem un statut. dar ne e dor de asta. si ne frustram. iar daca nu avem un "statut" e umilitor cand ii privim pe restul in ochi si tanjim cu disperare dupa viata lor buna. asa ca ne frustram. suntem toti niste frustrati, mai mult sau mai putin. altii cu aspiratii de viitor stralucit, cand unii nu vad decat umbra in jurul lor. si asa am ajuns si eu frustrata. dar nu stiu unde ma incadrez, pentru ca mie, cel putin, nu mi mai convine nici cu statut, nici fara. prefer sa mi rod unghiile si sa fumez tigara de la tigara pentru ca vreau aia, si aia, si alalta, si ma doare n bila pixului ca x are aia, si aia, si alalta. tot ce pot sa sper este ca o sa fie si randul meu sa am parte de tot ce mi doresc. si cand spun asta, rog cititorii, daca mai e vreunul, sa nu se duca cu gandul doar la lucrurile materiale.                                                           si un rasarit impartit pe din doua cu cineva care ar merita si tot mi ar fi mai bine ca acum. iar in final, decid, ca printre toate neajunsurile am adunat incet incet prea multa singuratate. parca as vrea si eu un sancho al meu, care sa mi stea alaturi, oricat de nebuna as fi.