am renuntat si acum. am renuntat la un alt refugiu, pentru ca nu-mi ascundea toate imperfectiunile. mi-am inecat atatea cuvinte neportrivite, atatea ganduri murdare si atatea sperante pure. prefer sa ma regasesc in sinea mea, nu in pagina altcuiva. pentru ca atunci cand scriu, sunt altcineva. sunt tu. sau ea. sau el. sau voi toti. dar nu eu...
iar bat campii...
stiu doar ca acum am alte lucruri de facut. am de trait o viata reala, prin care pana acum am trecut cu ochii inchisi. cand am decis sa ma trezesc a fost atat de tarziu. am dat nas in nas cu aerul rece al diminetilor lunii decembrie. am facut ochii mari si am cazut pe podea. inca incerc sa ma ridic. inca imi caut rasuflarea. inca imi doresc sa calatoresc in timp, sau sa-mi creasca aripi si sa zbor. ma trezesc in fiecare dimineata si imi cercetez spatele in oglinda, iar apoi ma uit la ora si data. dar nimic nu se intampla. sunt aceeasi eu, fara aripi, fara timp si fara aer.
e timpul pentru un nou inceput?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu